Lacatusu_on_BroadPeak92_med.jpg
Home [Toate ştirile] Newsflash Eco Greenland 2010

Constantin Lăcătuşu - Primul Român pe Everest

Newsflash Eco Greenland 2010
Info last days greenland PDF Imprimare Email

Ultimele 3 zile ale expeditiei ale expeditiei (2-4 iunie) au fost destul de stressante (pe masura celor de la inceput si de pe tot parcursul), in urma apelurilor repeate, insistente ale ale autoritatilor groenlandeze de a apela la un elicopter pt a putea ajunge la Kangerlussuaq. Motivatia ministerului Mediului si Afacerilor Interne autohton este  cat se poate de clara si fundamentata pe relatarile directe primate de la fata locului de la alpinisti si politia locala. Gheata de pe tronsonul marginal vestic al calotei este extreme de fragila si s-a format practic un lac urias adanc de mai multi metri, imposibil de trecut.

 

Suntem aproape somati sa nu incercam sa fortam traversarea acestei zone periculoase (acum declarata ´`inchisa`´) fiindca este ´`imposibil``. Acest termen suna destul de relativ pentru un alpinist obisnuit sa evolueze in aceasta zona gri a granitei dintre posibil si imposibil si sa forteze cit mai mult limitele impuse de natura, de pregatirea sa fizica si tehnica, de echipament si nu in ultimul rand de propriile slabiciuni. Prin urmare acest impopsibil este f. relativ. Imposibil pt unii poate fi totusi posibil pt altii, de multe ori. Stiam pe de alta parte ca  imposibilul real, conjunctural, determinat de situatii extreme si in primul rand de forta naturii nu poate fi invins, oricat de nepoetic ar suna acest lucru. Natura ramane intotdeauna suverana chiar si in fata celui mai inversunat si motivat explorator.

 

Daca o echipa internationala aflata la 3 zile in fata noastra (sosita pe calota cu elicopterul, direct la cota 1000m, ca majoritatea echipelor care incep traversarea de pe coasta estica !) fusese déjà evacuata pe calea aerului ``pe ultima suta de metri``, cu siguranta ca rugamintea si de fapt presiunile oficialilor groenlandezi erau intemeiate. Dar, dupa ce ai trecut prin atatea obstacole timp de o luna si peste 600 km parcursi nu poti spune cu usurinta ``ok, thankx, we take the heli !``. Pe de alta parte de unde sa iei un elicopter ca si cum ai lua autobuzul fiindca nu era nici o statie prin apropiere. La cel mai apropiat aeroport, Kangerlussuaq nu aveau in dotare nici un elicopter. Celelalte asezari sunt la multe sute de km-i distanta de noi, exact raza de actiune a unui asemenea obiect zburator ce urmeaza inca a fi identificat inainte de a fi solicitat. Situiatia putea deveni, daca nu era déjà, extrem de delicata..

 

In pofida vointei noastre de a continua pana la capat, in pofida unor dificultati inerente, atat timp cat mai este inca posibil, reprezentantii oficiali ai Clubului Montan Roman, organizatorul expeditiei, aflati in contact permanent cu autoritatile competente groenlandeze au inceput déjà demersurile pentru identificarea solutiei extreme si cu siguranta unice, de a ajunge in siguranta la aeroportul Kangerlussuaq in marime naturala, adica neintrati prea mult la apa.

 

In acest moment, intervine partenerul nostrum de incredere ALLIANZ – TIRIAC, intr-un mod extraordinar de operativ si eficient, demn de toata admiratia. Intram si noi in legatura directa cu reprezentantii Allianz de la biroul din Viena (multumim, Mihaela !). Dupa cateva ore de investigatii si verificari compania A-T ajunge la concluzia ca intr-adevar nu exista iesire directa, terestra, catre aeroportul K.. Intr-un timp record se gaseste si un heli de la Air Grennland, apt de interventie chiar in dupa amiaza zilei de 2 iunie.

 

Am incercat insa, atat cat am reusit, sa tinem elicopterul intr-o delicate pozitie de stand-by, la sol si sa amanam actiunea cat putem mai mult, pentru a ne apropia cat mai mult de extremitatea calotei de gheata. Evident, nu puteam intinde coarda prea mult. Mai ales ca déjà foarte multa lume implicata direct  actiona pentru noi, se apropia si week-end-ul si nu in ultimul rand biletele de avion catre Europa ne fusesera déjà schimbate pentru 5 iunie. Cu alte cuvinte, am convenit ca acest heli pick-up sa aiba loc vineri, 4 iunie. Pana atunci, noi putem traversa si ultimul sector inca posibil de traversat si f. imp. putem identifica un loc adecvat, vizibil si sigur pt. ateriozarea elicopterului.

 

Pe 2 si 3 iunie am parcurs spre vest ultimii 51km, intr-un teren mai mult lacustru decat glaciar, ocolind sau depasind frontal lacuri, laculete, balti, paraiase sau adevarate rauri adanci de 5 m. Costumele neoprene ne-ar fi fost de mare folos, mai ales ca in final, nu mai aveam nimic uscat, nici macar bocancii, la min5/0 gr. ziua si min10/min15 seara-noaptea. In aceste ultime 2 zile ne´-am trezit la miezul noptii si am mers doar noaptea si primele ore ale diminetii. Dupa ora 12.00 era practic extrem de riscant, chiar imposibil. Pe 2 iunie am trecut de un `dogcamp``, un loc de popas pt ruristii care ajung aici de la Kangerlussuaq cu sanii trase de caini (dogsleds). Acum insa, nici un turist, noi eram singurii oameni inca aflati pe calota devenita mai mult lacustra decat glaciara.

 

 

Pe 3 iunie am atins ultima pozitie, N67gr.10.203´ si W49gr.15.196`, transmisa prin satelit atat catre Air Grennland cat si Allianz-Tiriac., o mica platforma orizontala de gheata in curs de topire in  mijlocul unui labirint de paraie si laculete, la doar 29km de extrema teoretica a calotei. Acum insa, fiordurile din vest se alimentau déjà direct din apa ce curgea in jurul cortului nostrum.

 

Pilotii ne spusesera ca ne vor suna in dimineata zilei de 4 iunie, pt a le comunica conditiile meteo. I-am rugat sa nu intarzie fiindca dupa ora 10.00 orice aterizare acolo va fi extrem de riscanta daca nu chiar imposibila.

 

Ultima noapte a expeditiei, cort. Sforaitul de adio al lui Cornel este acompaniat continuu de susurul unui parau de gheata la 3 m de noi.  Obosit dar implinit, Cornel viseaza probabil pentru ultima data slanina uitata la plecare, in frigiderul unui hotel din Copenhaga (cu gandul la vulcanul neastamparat). Cu o zi inainte terminasem ultimele dulciuri ( o ciocolata si cateva bombonele). Mai aveam supa si pachetele Travellunch pt o zi si jumatate. Pastram doar supele ca reserve strategice, just in case.

 

Dimineata, nici un telefon de la piloti doar Mihaela de la A-T se intereseaza incontinuu de noi cu vadita ingrijorare. Este innorat si bate vantul. La ora 9.00 suntem inca in cort, in sacii de dormit si incepem déjà sa ne facem un plan de urgenta pentru iesirea din acest labirint si de continuare in extremis, in conditii de risc maxim, prin apa semi-inghetata (sau gheata semi-topita, acelasi lucru).  Primul obstacol era déjà chiar langa noi, un rau imposibil de ocolit, adanc de peste 5m si lat de vreo 10m. Cum sa treci asa ceva cu schiuri si tragand 2 sanii ? Nu aveam inca un raspuns prea clar la aceasta intrebare.

 

Exact cand ne luasem gandul de la heli, convinsi ca se intamplase ceva cu el, suna telefonul. Air Grennland ne anunta ca heli ne cautase la o pozitie anterioara dar va sosi la noi in 10min. Ne-am echipat in timp record, cel mai scurt de la inceperea expeditiei, impus de situatie, asa ca heli a aterizat fara problem, cu obiectivele noastre foto-video pe el. Au urmat 15 min pana la aeroport, timp in care am admirat frumosul peisaj lacustru groenlandez. Am ajuns la aeroportul K. (fosta baza aeriana SUA), in mijlocul civilizatiei (inconjurati de reni, moos, ursi polari, foci, morse, 2 avioane Hercules, 3avioane civile, 150 localnici si cam 100 turisti).

 

Marea aventura s-a incheiat cu bine. In 37 de zile de expeditie parcursesem exact 650km, cu 50 mai mult decat ne-am propus.

 
2 iunie, ora 12.20, ora locala PDF Imprimare Email
Am scos cortul si am stabilit deja Camp 31, poate ca ultima tabara din aceasta teribila experienta de la Cercul polar.
Zapada s-a muiat, in jurul nostru s-au format adevarate riuri, este imposibil sa mai inaintam.
N67grade09.432
V48geade49.770
 
2 iunie 2010/ Tabara 30 Mai avem 17 km! PDF Imprimare Email
Am inceput sa ne grabim, trebuie sa ajungem cit mai repede la baza ghetarului, daca nu, singura sansa care ne ramine este sa ne pregatim pentru o portie de inot in apa de 0 grade adinca cel putin pina la git.
Temperaturile crescute din ultimele zile au topit fiordurile si au transformat accesul catre baza aeriana de la Kangerlussuaq intr-o mare de apa.
Suntem aproape de Dog Camp, un punct care ar trebui sa certifice finalul traversarii noastre si pe care sper sa nu-l gasim inghitit complet de apa. Urmind coordonatele sugerate de prietenul nostru de pe coasta estica, dr. Hans Chr.Florian Sorensen, care ne-a garantat ca asa vom evita cit de mult este posibil suvoaiele dezghetate, ar trebui sa putem fi acolo in citeva ore.
Ieri am intrat deja in aceasta zona lacustra si in timpul traversarii un pod de gheata s-a rupt sub schiurile mele. Ambele picioare au ajuns instantaneu intr-un amestec de gheata cu apa si sa te usuci la -5 grade a fost o experienta!
Am campat mai devreme ca sa putem pleca iar inainte de zori. La 2 noaptea am parasit Tabara 30, doar asa putem sa profitam de frigul noptii polare care mai mentine calota cit de cit buna pentru schiuri.
Ieri am facut 35 kilometri iar astazi avem pina acum aproape 30, obtinuti greu, cu trasee alese printre suvoaie de apa.

N67grade01.412
V48grade31.937
 
2010-05-30 Tabara 27/1960m PDF Imprimare Email
ieri o zi excelenta, temperatura a mai crescut putin, am mers 8 ore, intre 12.30-20.30.
Am mai facut inca 28 de km dar, pina la Point 660, unde se termina ghetarul, mai avem 155km, adica distanta dintre Predeal si Dunare.

 
2010-05-28 PDF Imprimare Email

Ieri o zi excelenta, cu stratul de alunecare pentru schiuri inca bun, soare, fara vint, cu temperaturi de -15C ziua si -25C noaptea. Nimic sustinut la urcare dar nici coboriri adevarate in cei 30km pe care am reusit sa-i facem . Coborirea este doar matematica, comparind cotele plecare sosire. Am ajuns la 18km de radarul Dye2. Astazi urmeaza o zi mai usoara.

N66grade29.205

V45grade54.257

 

O zi noroasa dar buna de mers, fara vint. Multe portiuni cu zapada tare si gheata, tocmai bune de schiat. Am facut 18 km avind mereu la orizont o tinta de etapa mult asteptata, radarul US DYE2, construit de americani in timpul razboiului rece si parasit imediat dupa dezintegrarea URSS. Dimineta Cornel imi spusese ca a visat sosirea noastra la radar, unde pe un biletel scria: “Ticu si Cornel, aici aveti doua sobite, una pe benzina si una pe motorina. In magazia alaturata prietenii vostri v-au lasat si benzina si motorina ca sa va incalziti”. Pentru a-i risipi lui Cornel aceste iluzii nu tocmai utile i-am zis ce am visat eu. O data ajunsi la radar am gasit urmatorul mesaj: “Dragi romani, bun venit in NATO si la radarul nostru antisovietic pe care l-am abandonat din motive de plictiseala. Daca doriti sa va incalziti, femeile sunt in frigiderul national de la subsol, raftul 2, in borcanul cu eticheta ‘muraturi beton’. Daca va e foame mincare gasiti la McDonalds. Acum si in Romania!”
 
2010-05-27 Tabara 24/2272m PDF Imprimare Email
Temperatura a crescut cam cu 5C iar pentru citeva ore am inaintat printr-un soare puternic care a inmuiat zapada si ne-a mai dezmortit din bagajele inghetate.
In linie dreapta am mai avea 40 de km pina la radarul pe care SUA l-au construit in timpul razboiului rece pentru interceptarea rachetelor cu raza lunga de actiune. Aici, in mijlocul Groenlandei, soldatii americani asteptau din cind in cind provizii trimise cu elicopterul de la Kangerlussuaq, acolo unde speram sa ajungem si noi ca sa luam avionul spre casa.
De la radar pina la Kangerlussuaq sunt 180km in linie dreapta dar noi vom avea probabil de mers mai mult pentru ca trebuie ocolit un labirint de seracuri de gheata. In unii ani se formeaza chiar lacuri care trebuie evitate cu atntie, in jurul lor gheata este friabila si deosebit de periculoasa. Vom vedea!
N66grade26.854
V45grade20.708
 
2010-05-26 PDF Imprimare Email

 

Ne-am fi dorit ca dupa atingerea punctului culminant de 2500m sa incepem o relativa coborire dar urcusurile au fost lungi, sustinute. Ieri din 9 ore de mers 6 au fost in urcare.Totusi, in final am ajuns sub cota 2400. Zona mediana a calotei glaciare are nu una, ci mai multe culmi de 2400m orientate longitudinal pe directia N-S.
De citeva zile strabatem transversal aceste culmi, separate de platouri lungi, usor depresionare. Am parcurs 31km munciti, ajutati de conditiile aproape ideale.
Zapada buna, senin, fara vint dar din cind in cind cite o adiere reconfortanta. Doar micile deziluzii dupa fiecare urcus plin de speranta, dupa care la orizont se intrezarea un altul. Temperatura a fost de minim -10 grade in cursul zilei dar cu ger naprasnic dupa apusul soarelui: -33grade. Apusul este la 23.18 iar rasaritul la 2.29. Si de astazi va fi luna plina, aducatoare de noroc.Vom vedea!
N66grade 24.933
V44grade49.908

 

 
Tabara 22 / 2433m PDF Imprimare Email
Asa dupa cum am estimat, ieri a durat citeva ore sa scoatem si sa stringem cortul ancorat cu ajutorul gentilor inghetate de gerul de peste noapte. Am pornit pe la 13.30 si am mers cit ne-a permis vremea. Daca nu te opresti la timp sa stabilesti noua tabara nu mai ai nici o sansa sa infingi ancorele de la cort in zapada care incremeneste la cele -32C cit au fost si noaptea trecuta. Dupa virf nici vorba de coborirea la care te poti gindi stiind ca te indrepti spre coasta: se coboara cam 1m la 100 parcursi! Am facut 22km, mai mult in ascensiune dupa ce am avut parte de acelasi vint puternic de la Est. Azi dimineata am avut un bun mic dejun, cu ceva peste islandez uscat cumparat de la supermarketul din Tasiilak, Groenlanda!!! Oricum ne-am modificat deja marimile la haine cu 2 numere- in minus...
N66grade21.769
V44grade19.799
 
Am atins varful – tabara 21 (2472m) PDF Imprimare Email
Ieri am atins varful care s-a dovedit a fi un platou solitar si dupa ce am ajuns sus am continuat sa mergem o buna bucata de timp. Am pornit mai tarziu si pentru ca rafalele de vant ne impiedicau sa strangem tabara dar si pentru ca suntem destul de obositi. Pe la 12.30 am reusit sa pornim si am mers pana la 20.00.
Vantul te biciuieste cu 60-70 km/h si, desi nu am avut ceata, inaintarea este o dura si continua lupta. Ieri am facut 26 km dar stim ca inca mai avem un drum lung. Si astazi vom pleca mai tarziu pentru ca vantul puternic ne impiedica sa iesim din cortul ancorat de gentile care, la fel ca saniile, sunt acoperite total de zapada viscolita.
Telefonul este aproape total descarcat si daca maine nu trimitem niciun mesaj inseamna ca panourile solare nu au reusit sa il incarce.
Coordonate: N 66 grade 20.315, V 43 grade 56.703.
 
«ÎnceputAnterior12345UrmătorSfârşit»

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL